Căsuţa lui Barbă-Cot

Barbă-Cot este un pitic de-un cot care vine de mult, de tare demult, din lumea poveştilor. Nici el nu mai ştie câţi ani are dar cel mai bine ştie că îi iubeşte taaaare mult pe cei mici. Îi place nespus să se joace cu ei, să cânte şi să danseze, să picteze, să citescă poveşti despre alţi pitici, despre animale sau despre cine ştie ce prinţi şi prinţese.

Are el o mulţime de prieteni: pe Strâmbă-Lemne, Setilă, Fomilă, Gerilă, Păsări-Lăţi-Lungilă sau Harap-Alb, e prieten foarte bun cu cei şapte pitici din basmul Albă ca Zăpada dar... toţi aceştia nu prea se joacă. Cum în pădurea lui nu prea vin copii decât vara la picnic, împreună cu părinţii lor, s-a gândit să vină el la copii.

Şi-a luat el rămas bun de la toată suflarea pădurii spunându-le că el doreşte să aibă o căsuţă în care să locuiască împreună cu copiii.

 A auzit el că în Bucureşti sunt tare mulţi copii şi, cum este un meşter tare priceput, s-a gândit să plece acolo să construiască minunata căsuţă. A mers el o zi, a mers două, a mers patruzeci şi nouă până a găsit un loc liniştit, numai bun pentru căsuţa lui.

S-a apucat el să deseneze pe hârtie căsuţa şi să măsoare locul pentru construcţie. Paserile cerului l-au văzut şi au zburat să dea de veste prietenilor lui Barbă-Cot despre ceea ce face el.

Auzind de acest lucru, prietenii săi, piticii de care am amintit mai sus, au ţinut sfat şi apoi au hotărât să vină să îl ajute.Au plecat ei să îl găsească pe prietenul lor întrebând în stânga şi-n dreapta de l-au văzut ori ba.

Vă daţi seama dragii mei că nu mică i-a fost mirarea când s-a trezit cu aceştia la poartă:

- Credeai că te lăsăm să munceşti singur? Am venit să te ajutăm că vorba aceea, prietenul la nevoie se cunoaşte!

Au lucrat ei cot la cot trei luni încheiate, zi de vară până-n seară şi astfel au isprăvit căsuţa.

Aceasta a ieşit aşa cum şi-a dorit Barbă-Cot: era albă, cu etaj şi ferestre multe iar curtea era mare şi frumoasă. Chiar Barbă-Cot a plantat şi viţă-de-vie care face umbră vara, a plantat în grădină liliac, copaci cu flori iar drept mulţumire pentru ajutorul primit, i-a pictat pe pereţi pe toţi prietenii care l-au ajutat să construiască minunata căsuţă.

Dar ... cum credeţi că se numeşte această minunată căsuţă? Ei bine, ea se numeşte Grădiniţa Barbă–Cot.

Fericit nevoie mare, a dat apoi o petrecere care a ţinut trei zile încheiate. Apoi prietenii săi au plecat înapoi în pădure căci aveau o mulţime de lucruri de făcut (să caute pietre preţioase, aur şi să scoată cărbuni din inima munţilor).

Ei... credeţi că povestea noastră se termină aici? Nici pomeneală! Cuvântul din poveste, înainte mult mai este!

 

Despre lumea lui Barbă-Cot

A dat apoi Barbă-Cot sfoară-n ţară de se găseşte vreo educatoare care să vină la căsuţa lui şi să se joace cu copiii, să cânte, să danseze, să deseneze şi ... mai ales să îi iubească.

Astfel a venit la Barbă-Cot ...cine credeţi? Chiar Roxana Barbă! Taare s-a mai mirat piticul nostru de aşa întâmplare şi s-a socotit cum de s-a nimerit aşa o potrivire de nume. Au stat ei de vorbă şi au depănat amintiri . Au aflat astfel că se trag din aceeaşi familie, că au mulţi strămoşi comuni – pe Barbă-Verde, Barbă-Albastră, Barbă- Roşie, Barbă-Stufoasă sau Barbă-Lungă.

Ea îi învaţă pe copii o mulţime de cântece şi dansuri însă cel mai mult le place copiilor când pictează cu ea. Le arată toate tainele culorilor iar ei realizează nişte tablouri minunate.

A mai venit apoi la Barbă-Cot şi Mariana Gelea, o educatoare care iubeşte tare mult copiii. A stat el piticul nostru de vorbă cu ea şi a aflat că este de fapt prietena copiilor şi de aceea, aceştia o strigă pe numele mic: Mari. Mai sportivă dealtfel, ea îi antrenează pe copii într-o mulţime de jocuri de mişcare, jocuri distractive sau întreceri sportive care îi fac pe copii să crească mari şi sănătoşi, vorba aceea: Mens sana in corpore sano. După toate întrecerile, Mari le dă tuturor copiilor medalii şi diplome.

Dincă Mihaela este cea de-a treia educatoare, are glasul blând şi îi plac tare mult poveştile. Când începe ea a povesti, copiii o ascultă vrăjiţi. Chiar şi Barbă-Cot când a auzit-o, a rămas stană de piatră de uimire. Toţi copiii şi chiar părinţii îi spun Ella.

Deci iată că la Grădiniţa Barbă–Cot nu numai copiii sunt alintaţi ci şi educatoarele (de către aceştia).

Raluca, este cea care îi învaţă pe copii să se joace, să vorbească, să recite şi să cânte în limba engleză iar Adina face toate aceste lucruri dar... în limba germană.

Adriana este o bucătăreasă tare iscusită şi le prepară copiilor mâncare şi prăjituri de te ligi pe degete, nu alta! Toate sunt sănătoase, gustoase şi hrănitoare iar copiilor le place foarte mult ce le prepară ea. Colaborează cu Răţoiul Donald, care îi trimite o mulţime de reţete. Chiar şi cei mai mofturoşi copii ajung să aprecieze gustul minunat al bunătăţilor.

Ştiţi ce coc ei acolo, în bucătărie? Barbă –Cot a tras cu urechea şi vă transmite şi vouă: Supică de pui cu găluşti, Ciorbiţă de perişoare, Tocăniţă de viţel cu piure, Rulouri din piept de pui cu caşcaval la cuptor, Cartofi franţuzeşti ( cu unt şi caşcaval), Budincă de spaghete sau Musaca de pui, Plăcinte tradiţionale ( cu brânză, mere sau dovleac), Tarte cu vanilie sau fructe de sezon, Salată de fructe, Tort Barbă-Cot, Prăjitură Gărduleţ, Arici cu nucă de cocos şi câte şi mai câte!