Căsuţa lui Barbă-Cot

Barbă-Cot este un pitic de-un cot care vine de mult, de tare demult, din lumea poveştilor. Nici el nu mai ştie câţi ani are dar cel mai bine ştie că îi iubeşte taaaare mult pe cei mici. Îi place nespus să se joace cu ei, să cânte şi să danseze, să picteze, să citescă poveşti despre alţi pitici, despre animale sau despre cine ştie ce prinţi şi prinţese.

Are el o mulţime de prieteni: pe Strâmbă-Lemne, Setilă, Fomilă, Gerilă, Păsări-Lăţi-Lungilă sau Harap-Alb, e prieten foarte bun cu cei şapte pitici din basmul Albă ca Zăpada dar... toţi aceştia nu prea se joacă. Cum în pădurea lui nu prea vin copii decât vara la picnic, împreună cu părinţii lor, s-a gândit să vină el la copii.

Şi-a luat el rămas bun de la toată suflarea pădurii spunându-le că el doreşte să aibă o căsuţă în care să locuiască împreună cu copiii.

 A auzit el că în Bucureşti sunt tare mulţi copii şi, cum este un meşter tare priceput, s-a gândit să plece acolo să construiască minunata căsuţă. A mers el o zi, a mers două, a mers patruzeci şi nouă până a găsit un loc liniştit, numai bun pentru căsuţa lui.

S-a apucat el să deseneze pe hârtie căsuţa şi să măsoare locul pentru construcţie. Paserile cerului l-au văzut şi au zburat să dea de veste prietenilor lui Barbă-Cot despre ceea ce face el.

Auzind de acest lucru, prietenii săi, piticii de care am amintit mai sus, au ţinut sfat şi apoi au hotărât să vină să îl ajute.Au plecat ei să îl găsească pe prietenul lor întrebând în stânga şi-n dreaptade l-au văzut ori ba.

Vă daţi seama dragii mei că nu mică i-a fost mirarea când s-a trezit cu aceştia la poartă:

- Credeai că te lăsăm să munceşti singur? Am venit să te ajutăm că vorba aceea, prietenul la nevoie se cunoaşte!

Au lucrat ei cot la cottrei luni încheiate, zi de vară până-n seară şi astfel au isprăvit căsuţa.

Aceasta a ieşit aşa cum şi-a dorit Barbă-Cot: era albă, cu etaj şi ferestre multe iar curtea era mare şi frumoasă. Chiar Barbă-Cot a plantat şi viţă-de-vie care face umbră vara, a plantat în grădină liliac, copaci cu flori iar drept mulţumire pentru ajutorul primit, i-a pictat pe pereţi pe toţi prietenii care l-au ajutat să construiască minunata căsuţă.

Dar ... cum credeţi că se numeşte această minunată căsuţă? Ei bine, ea se numeşte Grădiniţa Barbă–Cot.

Fericit nevoie mare, a dat apoi o petrecere care a ţinut trei zile încheiate. Apoi prietenii săi au plecat înapoi în pădure căci aveau o mulţime de lucruri de făcut (să caute pietre preţioase, aur şi să scoată cărbuni din inima munţilor).

Ei... credeţi că povestea noastră se termină aici? Nici pomeneală! Cuvântul din poveste, înainte mult mai este!